Intemeiata in anul 1830, Azuga a fot declarata oras in 1948 si pana in anul 1881 s-a numit “Intre prahove”.
Un document foarte vechi din 1815 mentioneaza hanul Caciula Mare sau Hanul Intre prahove, dupa cum spune traditia orala, construit pe la jumatatea veacului al XVIII-lea, la poala Clabucetului Taurului, in dreptul Scolii Generale de azi, in apropierea locului unde se varsa paraul Azuga in raul Prahova. Locul unde era situat i-a conferit si numele, fiindca, pe vremuri, ambele rauri au fost socotite izvoare ale Prahovei.
Primul locuitor care s-a statornicit in Azuga a fost Gheorghe Zangor, care avea 500 de oi si si-a construit primul casa in anul 1800.
Predeal, Azuga, Busteni si Poiana Tapului in anul 1884, s-au dezlipit de Sinaia pentru a forma impreuna o noua comuna sub numele de Predeal, care se intindea pana la apa Pelesului. Pe data de 21 aprilie 1889, resedinta Primariei s-a stramutat de la Predeal la Azuga, intr-un local ridicat pe un teren pus la dispozitie de Maria Sa Regele Carol I, proprietarul mosiei, aparand astfel si avantaje atat din punct de vedere administrativ cat si pentru populatie, prin faptul ca resedinta era la centru.
Inceputuri de industrie in Azuga, atunci catun apartinand de comuna Predeal, dateaza din anul 1830 prin infiintarea de catre Aslan, venit de la Rucar, a unei Fabrici de Sticla - “Glajeria lui Aslan”. Acesta inchis-o in scurt timp, parasind toate investitiile sale.
Dealungul anului 1879 s-a construit Fabrica de sticla, proprietatea d-lui S. Grunfeld, situata intre Vaile Prahovita si Azuga, in fata liniei ferate. Fabrica avea 250 de lucratori, in mare parte din Bohemia, iar produsele erau foarte cautate pe pietele romanesti
In anul 1882, Matei Mocanu a infiintat Fabrica de Cascaval. Acesta se fabrica in lunile mai si iunie iar de la Sf. Petru pana la Sf. Maria Mare se facea branza. De atunci pana la plecarea oilor in munti se facea “lapte de putina” sau “lapte gros”.
In anul 1885 a fost infiintata fabrica de Var hidraulic, pe Muntele Urechea, pe proprietatea familiei Blebea, de catre francezul Leboeuf. Dupa doi ani a trecut in posesia firmei Taranget si Renard, iar in anul 1893 in cea a firmei Renard & Co. Varul era de o calitate foarte bunaaceast fapt ducand la obtinerea medalia de argint la Expozitia Universala de la Paris din 1889.
Deasemenea in anul 1885 a fost infiintata si fabrica de Ciment a inginerului Erler, pe mosia Sorica. In 1888, ing. Erler a infiintat pe Valea Seaca o noua instalatie analoga iar in 1892, a construit la Piatra Arsa un cuptor sistematic pentru var alb si toate aceste instalatii moderne erau in deplina functiune, in timp ce produceau un ciment alb de calitate superioara.
Infiintata in anul 1887 fabrica de Postav de firma Rheim, Scheeser & Co, se afla la locul unde Muntele Sorica se scalda in apa Azugii, pe un platou frumos, umbrit de o padure deasa cu arbori inalti.
In anul 1887, Carol Scheeser a construit Fabrica de salam, care functiona regulat cu cinci masini speciale si producea salam si tot felul de “afumate si carnatarie”.
In anul 1888 apare fabrica de Cherestea de la Malul Ursului infiintata de Schender, producea la acea vreme 3000 mc cherestea de brad si molid pentru constructii. Pentru exploatarea padurilor din Muntii Susaiului, Ritivoiu si Fata Gavanei, Fratii Carol si Samuel Schiel din Busteni, infiintasera la poalele Susaiului dinspre Ritivoiu, langa Valea Azugii, o fabrica sistematica de cherestea si chibrituri sub conducerea ing. C. Ganzert.
In anul 1892 a fost infiintata Fabrica de Sampanie, in 1908 Fabrica de Samota. O alta intreprindere este Fabrica de Bere, care s-a construit intre anii 1898 - 1900, de catre firma Grundt, Radulescu & Co. Industriasul Peter Schesser l-a convins pe maestrul berar Grundt sa vina la Azuga pentru a participa la infiintarea unei fabrici de bere.
In 2002-2003 s-a transformat din oras industrial in statiune turistica . La scurt timp, partia Sorica a fost omologata de Federatia Internationala de Schi. La Azuga, turistii mai pot schia si pe partia Cazacu, care se afla in administrare privata.
